Îmi caut doar liniștea printre gândurile-mi zbuciumate,
dar parcă-s toate amintiri urâte și de alții furate.

Cu ochii mari și curioși privesc uneori cu-o lacomă plăcere,
mă tot gândesc ce inima-mi haină mă tot roagă, cere.

În lăuntrul meu este demult o dubioasă furtună
și nicio pelerină, cât de groasă, nu o mai îndură.

Nopțile-s mai triste, adorm greu și somnul e apăsător,
că-mi vine să urlu de necaz și neputință, nu-i ușor.

Privesc cu dezgust la ce greșesc și nu sunt decât goală,
mereu ispita m-a chemat și-am câștigat o cruntă boală.

Sufletul să-mi vindec știu că este timp și încă pot.
Aș vrea să-mi schimb viața, vederea cu noroi și... tot.